Istorie

Din registrul recensământului (conscripțiunii) organizat(e) la cererea episcopului unit, de la Blaj, Inocențiu Micu-Klein, la 1733, afăm că în localitatea românească (Locus valachicus) Părău (ortografiat Parro) erau recenzate 76 de familii, cu alte cuvinte, vreo 380 de locuitori. Din același registru, mai aflăm și numele preoților care slujeau la biserica din Părău: Matej, Sztáncs și Iuon. Desigur este vorba de numele românești MateiStanciu și Ion, scrise, ca și denumirea localității, cu ortografie maghiară. Toți cei trei preoți erau greco-catolici. În localitate era o casă parohială (Domus parochialis). De pe fânețele parohiei se strângeau 12 care de fân (Foeneta Currum: 12). Numele și denumirea satului erau scrise cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele recensământului erau destinate unei comisii formate din neromâni și în majoritate maghiari. Localitatea Părău, la data conscripțiunii mai sus amintite (1733), făcea parte din protopopiatul de Veneția (Archidiaconatus Venecziensis).

Comuna Pãrãu este atestată – conform documentelor din arhiva bisericii – la 1293 şi din lucrarea “Urbarile Ţării Făgăraşului” volumul I, ca aşezare pe râu – adică pe actuala Vale a Mucelului.

La 1637 în “Urbarile Ţării Făgăraşului” este menţionat printre alte date şi dezvoltarea economică a satului cu recensământ amănunţit.
Mai există atestări istorice cu cercetări arheologice în zona laterala a satului, Calea Stanilor, Durduis – precum şi descoperirea unor monede din perioada 1700, aflate în prezent în patrimoniul Muzeului Ţării Făgăraşului şi al Muzeului Judeţean Braşov.

Prima şcoală românească din sat este datată la 1852 sub conducerea preotului Cerbu.

În prezent Comuna Părău este alcatuită din 4 localităţi: satul de reşedintă Părău, satul Grid, satul Veneţia de Jos şi satul Veneţia de Sus.