Atracții turistice:
Biserica Sfantul Mare Mucenic Sf Gheorghe – cea mai inalta biserica de la sat din jud Brasov
Muzeul “ Mostenire Paraiana””
Plimbare pe Valea Oltului cu caiac -canoe
Zona de picnic “ În fața Mare”
Părău, mai demult Părâu (în germană Mikesdorf, Berau, în maghiară Páró) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România.
În cadrul planului de dezvoltare durabilă a județului Brașov, localitatea Părău face parte din Microregiunea Dumbrava Narciselor, alături de comunele Comăna, Șercaia, Șinca Nouă, Șinca și Mândra, scopul fiind promovarea regiunii și dezvoltarea de proiecte comune.
Teritoriul satului Părău este situat în partea nord-estică a Depresiunii Făgărașului, sau Țara Oltului, și pe versantul vestic al părții centrale a Munților Perșani, desfășurându-se de la valea Oltului (420 m altit.) la creasta principală a Perșanilor (Vf. Coasta Țiganului- 1033 m).
Din registrul recensământului (conscripțiunii) organizat(e) la cererea episcopului unit, de la Blaj, Inocențiu Micu-Klein, la 1733, afăm că în localitatea românească (Locus valachicus) Părău (ortografiat Parro) erau recenzate 76 de familii, cu alte cuvinte, vreo 380 de locuitori. Din același registru, mai aflăm și numele preoților care slujeau la biserica din Părău: Matej, Sztáncs și Iuon. Desigur este vorba de numele românești Matei, Stanciu și Ion, scrise, ca și denumirea localității, cu ortografie maghiară. Toți cei trei preoți erau greco-catolici. În localitate era o casă parohială (Domus parochialis). De pe fânețele parohiei se strângeau 12 care de fân (Foeneta Currum: 12). Numele și denumirea satului erau scrise cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele recensământului erau destinate unei comisii formate din neromâni și în majoritate maghiari. Localitatea Părău, la data conscripțiunii mai sus amintite (1733), făcea parte din protopopiatul de Veneția (Archidiaconatus Venecziensis).
În 1462 este înregistrată donația lui Matei Corvin, regele Ungariei, a satelor pustiite de Vlad Țepeș , domnul Țării Românești, Părău și Șercaia din districtul Făgăraș lui Giorgius Byro din Brașov cu drept de colonizare. În 1470 Matei Corvin poruncește autorităților celor 7 scaune săsești să respecte dreptul de proprietate a lui Giorgius Byro asupra posesiunilor Părău și Șercaia .
În 1662 se înregistrează donația principelui Mihaly Apafi I a posesiunilor Părău, Grid și Șercaia din comitatul Alba, orașul Brașov, reprezentat prin David Czak, jude primar și Lucas Hirscher, vilic, după ce Brașovul cedase principelui Gheorghe Racoczi II pentru păstrarea castelui Bran.
Povestea eroinelor de la Olt, Maria Manciulea și Lucreția Canja au emoționat toate generațiile.
În anul 1916 două fete curajoase au ajutat la trecerea armatei române prin apa Oltului, dincolo în Ardeal. În urma acestei fapte Lucreția Canja a căzut prizonieră și a trebuit să îndure rigorile închisorilor ungurești. În 1918 eliberată din închisoare Lucreția Canja ia drumul Iașiului pentru a scăpa de opresiunea maghiară. După un drum lung ajunge la Iași unde se întalnește cu prietena sa Maria Manciulea. Pentru faptele săvârșite cele 2 eroine au fost decorate de Majestatea Sa Regele Ferdinand cu medalia virtutea militară cu însemn de război, cea mai înaltă decorație.
Rezistența împotiva regimului comunist din România a început în anul 1944. După alegerile truncate din 1946 când comuniștii s-au instalat la puterea statului român opoziția politica începe să ia aploare prin diferite grupuri înarmate și susținute de localnicii din zona Făgărașului denumită mai târziu REZISTENȚA ANTICOMUNISTĂ din Munții Făgăraș. O organizație anticomunistă s-a format și la Părău sub numele de VULTANII, fiind condusă de directorul școlii din sat, învățătorul PRIDON Ion. Timp de 5 ani VULTANII au fost maltratați, prigoniți, torturați și uciși pentru că s-au împotrivit regimului comunist. În detenție și până la execuția din 1952 Ion Pridon a cântat “Deșteaptă-te române!” îar în fața plutonului de execuție a strigat “Trăiască România Mare !”