Atracții turistice:
Biserica Sfânta Cuvioasa Parascheva
Biserica Adomirea Maicii Domnului
Casa Boierului Comanici
Băile Veneția de Jos
Ograda venețiană – loc de joacă pentru copii
Veneția de Jos (în maghiară Also Venicze, în germană Unter-Wenitze), este satul cel mai mare care aparține de Comuna Părău
Denumirea satului este una originală, ce datează cel puțin din anul 1235, nefiind schimbată de-a lungul timpului. Există mai multe teorii cu privire la numele său, neexcluzând nici legăturile acestei localități cu venețienii din actuala Italie.
- Transilvania având unele dintre cele mai importante depozite de sare din Europa, a devenit de-a lungul timpului un pion principal în comerțul cu sare. Tranzitul acestor bunuri se făcea pe așa numitele “Drumuri ale sării” din Transilvania, atât terestre, cât și fluviale: de pe Mureș, dar și cursul superior al Oltului până la Dunăre. Venețienii, având gurile Dunării sub control, conform tratatului încheiat la 1082 cu Împăratul bizantin Alexios Comnem, preluau cu vasele lor sarea venită pe Olt la Dunăre. Se poate ca, în incursiunile lor pe drumul sării, aceștia să fi fondat această localitate, lângă Olt, dându-i numele locului lor de proveniență. Un posibil argument care să susțină această ipoteză îl reprezintă și descoperirea arheologică întâmplătoare, în anul 1965, a unei monede romane imperiale bătută la Tomis și datată sec. II-III d.Hr.
- În anul 1728, vicarul greco-catolic Ionașcu Monea, din Veneția de Jos, sculptează pe o piatră, scrisă în limba latină cu caractere chirilice, ce apoi o lipește de zidul casei sale, genealogia lui, care duce până la anul 1185, la un anume “Grigore Venețianul”, vistiernicul legendarului Negru-Vodă. Este posibil ca acest Grigore Venețianul să fi dat numele satului, întru-cât conform inscripției, primise de la Negru-Vodă și pamânturile de aici. Numele lui nu înseamnă neapărat că a fost venețian, ci poate însemna că făcea comerț cu venețienii sau fusese școlit în Veneția. Lespedea cu inscripția genealogică, datată la 1728, blazonată cu însemnele heraldice ale familiei Monea și realizată probabil în urma primirii diplomei de înnobilare, dată de regele Carol al VI-lea, la 07.03.1718[1], pentru a ramâne “scris în piatră” peste veacuri, se află în prezent la Muzeul din Cetatea Făgărașului.
- Un faimos istoric roman, Nicolae Densusianu(1846-1911) afirma, în lucrarea sa „Dacia Preistorică”, că satul ar fi fost înființat de coloniști romani stabiliți în Dacia, în vecinătatea geților, și susține că Veneția din Țara Făgărașuluiar avea aceeași origine cu Veneția din Italia. Chiar istoricul grec Herodot afirmă că în vecinătate cu geții locuia un popor numit veneti sau vineti.
- Despre numele satului există și o variantă a lingvistului Alexandru Graurși anume că denumirea de Veneția provine de la „vinețeală”. Vinețeala este un praf albastru care se adaugă în var la spoitul caselor și care dă pereților culoarea vânătă (albastră). Cu toate acestea este puțin probabil să fie așa, deoarece majoritatea satelor din zonă foloseau această culoare pentru casele lor, fără a se denumi însă după aceasta.